În 1958, un om de afaceri iranian, Habib Sabet, pornea prima televiziune comercială din Orientul Mijlociu — cu programe americane dublate în persană. Iranul se uita spre Vest, nu spre cer.
A urmat statul. În 1967, televiziunea publică prelua eterul, iar postul privat era naţionalizat. Astăzi: 17 canale naţionale, toate controlate de stat. Industria produce însă 1,93 milioane de televizoare pe an. Iar presa de business? Un singur ziar nonguvernamental, Financial Tribune, într-o ţară de 90 de milioane.
Verdict Pro Capital: când pluralismul economic se reduce la o singură publicaţie, restul ecranului se umple inevitabil cu propagandă.
