Vânzările cu amănuntul au scăzut în martie cu 3,2% față de anul trecut, ca serie ajustată sezonier — a opta lună consecutivă pe minus, conform INS. Pe primul trimestru, contracția ajunge la 5%. Românii cumpără cu 7,4% mai puține produse nealimentare și cu 3% mai puțină mâncare. Singura categorie în creștere — carburanții — reflectă scumpirea, nu setea de a circula mai mult.
Între timp, inflația stă la 9,31%, cea mai mare din UE, leul a atins 5,2 față de euro — record absolut — iar dobânzile la credite rămân la 7–8%. Polonia se împrumută la 4,5%, Cehia la 3,8%, Bulgaria la 3,2%. Cumva, mereu, suntem cei mai scumpi din regiune. Fanatik
Cum am ajuns aici nu e un mister. În iulie 2025 s-a ridicat plafonul la energie — prețul a sărit cu 61,6% într-o lună. În august, TVA și accize majorate. În aprilie 2026, plafon eliminat și la gaze și la adaosul comercial pentru alimente de bază. Trei pachete „de corecție” în același buzunar. Logica oficială: statul colectează mai mult. Logica reală: dacă strângi mai mult de la oameni care câștigă mai puțin, scade consumul, scade producția, scade TVA-ul real. Iar deficitul, ciudat, nu se închide. Ziare
Discursul rămâne însă neclintit, repetat de la guvern la BNR și înapoi: „Răbdare, urmează revenirea”. Aceeași frază în martie. Aceeași în decembrie. Aceeași în septembrie 2025. La un moment dat, „revenirea” începe să sune a prognoză meteo: posibil înnorat, posibil senin, vom reveni cu detalii.
Politica fiscală a ultimului an a tratat economia ca pe un Excel, nu ca pe un organism viu. S-au luat trei decizii dure în același buzunar, fără pauză, fără calibrare. Rezultatul — opt luni de scădere — era previzibil pentru oricine a deschis vreodată un manual. Vecinii din regiune au inflații sub 4% și dobânzi sub 4,5% pentru că au făcut reforme reale, nu au mărit doar taxele. La noi se ia din salariul celui care muncește ca să se acopere risipa celor care au gestionat banii. Iar promisiunea „revenirii” începe să sune nu a politică economică, ci a vorbă spusă ca să umpli tăcerea.
