Te uiți la televizor și ți se spune, foarte serios, că inflația este de 9,3%. Te duci la magazin și constați că ouăle s-au dublat în doi ani, uleiul a sărit cu 80%, untul s-a dublat si el. Cumva, matematica oficială nu se mai potrivește cu cea de la coadă. Și nu, nu ești tu nebun. Pur și simplu, cifra de la TV măsoară altceva decât ce trăiești tu zilnic.
Inflația oficială se calculează pe un „coș” cu peste 1.500 de produse, ponderate după cum „ar trebui” să cheltuiască un român mediu. Pe hârtie, alimentele cântăresc o treime din buget. În realitate, pentru o familie obișnuită din România, alimentele și facturile înghit 70-80% din salariu. Adică fix categoriile care s-au scumpit cel mai dur sunt subreprezentate, iar telefoanele, mobila și televizoarele — pe care nu le cumperi în fiecare săptămână — trag inflația în jos. Așa se face că statistica spune „9,3%”, iar tu, la casa de marcat, te uiți la bon ca la un mesaj de șantaj.
Și mai e un șmecherie de manual: dacă untul se scumpește, statisticianul presupune că tu ai trecut „natural” pe margarină. Dacă vita devine prohibitivă, te-ai mutat pe pui. Dacă brânza s-a scumpit, ai înlocuit-o cu cașcaval ieftin. În acte, inflația „nu există” — pentru că ai cumpărat altceva. În viața reală, ai coborât un nivel de calitate și mănânci mai prost decât acum trei ani. Dar despre asta nu vorbește nicio statistică.
Câteva cifre care nu apar în nicio prognoză oficială: ouăle, dublate în doi ani. Untul, dublat. Uleiul, plus 80%. Pâinea, plus 60%. Cartofii, plus 70%. Energia electrică, plus 61% într-o singură lună după ce s-a ridicat plafonul în iulie 2025. Căldura, în multe orașe, aproape dublată. Niciuna dintre aceste explozii nu se regăsește în „inflația de 9,3%”. Toate, în schimb, se regăsesc cu majuscule pe factura ta lunară.
Ungurii, spune un studiu recent, au continuat să simtă inflația ca fiind de 15-20% și după ce statistica oficială coborâse la 4,4%. Adică au pedepsit guvernul Orban la urne nu după ce le-a spus televizorul că „totul e bine”, ci după ce portofelul le-a confirmat că nu este. Românul, care trăiește încă o inflație oficială de 10% — cea mai mare din UE — funcționează pe același principiu: nu citește comunicatul BNR, citește bonul de la Mega Image.
Cifra oficială a inflației nu mai informează, ci anesteziază. „A scăzut la 9,3%” sună bine în studio, dar nu cumpără pâine. Iar guvernul și BNR se folosesc tocmai de distanța dintre statistică și raft: când vor să arate succes, citează indicatorul; când oamenii se plâng, le explică superior că „e doar percepție”. Numai că percepția aceea este aritmetica reală a unui salariu care nu mai acoperă aceleași cumpărături. Iar la următoarele alegeri, oamenii nu vor pedepsi „indicele armonizat al prețurilor de consum”, ci pe cei care i-au mințit cu el.
