Cursul EUR/RON a ajuns luni la 5,2 pe piața interbancară, cea mai ridicată cotație din istorie. Leul s-a depreciat cu peste 2% în câteva zile. Cu fiecare șoc, leul cade mai jos, iar de fiecare dată plătesc aceiași oameni — cei cu credite în euro, cei care își iau medicamente sau combustibil din import, cei care și-au făcut bugete pe care monede stabile.
Conform Legii 312/2004, BNR are ca obiectiv fundamental „asigurarea și menținerea stabilității prețurilor”, iar printre atribuțiile principale se află „elaborarea și aplicarea politicii monetare și a politicii de curs de schimb”. Cu alte cuvinte, când vedem leul prăbușindu-se săptămânal și inflația cea mai mare din UE, vorbim direct despre zona de competență a BNR. Iar la cârma instituției este, neîntrerupt de peste 35 de ani, Mugur Isărescu.
Bulgaria — o economie mai mică decât a noastră — a aderat la zona euro pe 1 ianuarie 2026 și se împrumută acum la dobânzi de 3-4%, România plătește 7-8% și se trezește săptămânal cu șocuri valutare. Chiar Isărescu a recunoscut public că România îndeplinea criteriile de aderare între 2013 și 2015. Acum spune că discuția se reia „peste 5-7 ani”. Adică nu se reia.
Formal, aderarea la euro nu este atributul exclusiv al BNR — depinde și de politica fiscală, controlată de guvern. Asta este apărarea repetată de Isărescu de ani buni. Practic, povestea este mult mai compromițătoare. Pentru că BNR este, prin lege, o instituție independentă. Are voce publică, credibilitate internațională, putere de „watchdog” economic. Putea, în toți acești ani, să țipe. Să spună guvernelor, public și răspicat, că abandonarea țintei fiscale înseamnă renunțarea la euro, iar renunțarea la euro înseamnă o populație vulnerabilă, dobânzi astronomice și șocuri valutare repetate. În loc de asta, am avut un guvernator care a oscilat între promisiuni vagi și amânări tehnice. Comitetul de Trecere la Euro din BNR și-a încheiat lucrările în 2018. De atunci — tăcere.
Iar miza nu este abstractă. Statul român plătește anual miliarde de euro suplimentare în dobânzi tocmai pentru că nu este în zona euro — bani care lipsesc din spitale, școli, autostrăzi. Concluzia este incomodă: politicienii au stricat ținta fiscală, dar BNR a stat cuminte și a privit. Mugur Isărescu, la 35 de ani la cârma celei mai independente instituții economice din țară, are responsabilitatea istorică pentru un eșec colectiv.
