226 de specialiști au discutat 8 luni o nouă strategie pentru pădurile României. Au fost de acord pe declarațiile generale. S-au certat pe singura întrebare care contează: cine decide ce se face într-o pădure privată — proprietarul sau statul?
Un studiu publicat în noiembrie 2025 de cercetători de la Universitatea Transilvania din Brașov și Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava reconstituie cum a fost scrisă Strategia Forestieră Națională 2030, document aprobat de Guvernul României în octombrie 2022. Concluzia, după trei ani de la adoptare: pe principii generale a existat acord. Pe miza reală — proprietatea — sectorul a rămas rupt în două.
Câteva cifre care arată cu cine avem de-a face. Statul deține 48% din pădurile României. Comunitățile locale — 16%. Proprietarii privați — 24%. Pădurile comunale — 12%. Romsilva, regia de stat, administrează direct pădurile statului și, prin contract, mare parte din ce e privat. Practic, un cvasi-monopol. Orice proprietar de pădure peste 10 hectare este obligat prin lege să facă plan de amenajament — o regulă moștenită din comunism, neatinsă de 70 de ani.
Pe ce s-au înțeles cei 226 de specialiști: să fie reguli mai clare, mai puțină birocrație, mai multă transparență, mai multă educație despre pădure pentru public. Educația, apropo, e necesară: 53% dintre români cred că orice tăiere de copaci ar trebui interzisă, conform unui sondaj IRES citat în studiu. Adică majoritatea românilor cer, fără să-și dea seama, eliminarea lemnului de foc, a mobilei, a hârtiei și a construcțiilor din lemn.
Pe ce nu s-au înțeles: drepturile de proprietate. O parte dintre participanți — în special administratorii privați și cei din administrație — spun că proprietarul de pădure trebuie să poată decide singur ce face cu pădurea lui, iar dacă statul îi impune restricții pentru biodiversitate, trebuie să-l plătească. Cealaltă parte — ONG-urile de mediu și o parte din mediul academic — vor reguli mai dure pentru toți, indiferent dacă pădurea e publică sau privată. Trei opțiuni au rămas pe masă pentru plata serviciilor pe care pădurile le oferă societății (apă curată, aer, biodiversitate): toate gratuite, doar cele suplimentare plătite, sau toate plătite. Strategia nu a ales niciuna.
Strategia Forestieră 2030 a fost aprobată în octombrie 2022. Au trecut peste trei ani. Sectorul arată substanțial la fel.
Studiul confirmă ce știe oricine lucrează în domeniu: prea multe reguli, recunoscute de toți ca o problemă, dar nedesfăcute; un sistem rigid moștenit din comunism, care impune planuri și controale ca pe vremuri; și un Romsilva care administrează aproape tot, direct sau pe sub mână. Consensul specialiștilor pe simplificare nu s-a tradus în legi simplificate. Iar publicul, bombardat un deceniu cu campanii care au pus semn de egal între tăierile ilegale și activitatea forestieră în general, ajunge să ceară în proporție de 53% interzicerea totală a exploatării — adică sinucidere economică.
Punctul nevralgic rămâne proprietatea. UE împinge spre arii strict protejate tot mai mari și mai multe restricții pentru proprietari. Românii care și-au recuperat pădurea după 1990 cer respectarea dreptului constituțional de proprietate sau despăgubiri corecte dacă statul le interzice să o folosească. Nu există compromis tehnic aici. Este o decizie politică — pe care Strategia Forestieră 2030 a ocolit-o, lăsând-o, încă o dată, pentru altcineva, altă dată.
