Aproximativ 1,8 milioane de români muncesc lunar 168 de ore, adică un program complet, și sunt plătiți la nivelul salariului minim.
Realitatea este simplă și brutală: oamenii muncesc full-time, dar nu își permit nici măcar un trai decent.
Coșul minim de consum depășește 4.300 de lei pe lună, în timp ce salariul minim net este în jur de 2.574 de lei. Diferența nu este mică, este uriașă și arată că munca nu mai acoperă nici nevoile de bază.
Muncă full-time, viață la limită
Programul standard este de 168 de ore pe lună, adică normă întreagă. Nu vorbim de part-time sau de situații excepționale.
Vorbim de milioane de oameni care muncesc zilnic, dar rămân captivi într-un sistem în care salariul minim nu ține pasul cu realitatea economică.
O economie bazată pe salarii mici
Numărul uriaș de angajați plătiți cu minimul pe economie arată o problemă structurală: România funcționează pe forță de muncă ieftină.
Acest model blochează consumul, pentru că oamenii nu au bani să cheltuie, și ține economia într-un cerc vicios: salarii mici, productivitate scăzută, dezvoltare limitată.
Majorări simbolice, fără efect real
Statul promite creșteri, dar realitatea este alta. Majorările sunt mici și nu țin pasul cu scumpirile.
Diferența dintre venituri și costul vieții rămâne enormă, iar pentru milioane de români, fiecare lună înseamnă supraviețuire, nu trai.
Un sistem care nu mai funcționează pentru oameni
Când muncești 168 de ore pe lună și nu îți permiți nici măcar strictul necesar, problema nu mai este individuală.
Este o problemă de sistem.
România are milioane de oameni care muncesc, dar rămân săraci.
