Căderea regimului de la Budapesta a lăsat în urmă nu doar un gol de putere în Ungaria, ci și o carcasă politică golită de sens la București. Kelemen Hunor, arhitectul subordonării totale a UDMR față de interesele lui Viktor Orbán, nu mai are nicio justificare morală sau politică pentru a ocupa vreo funcție publică. Este momentul ca cel care a transformat o întreagă comunitate într-un instrument de manevră al unui autocrat să urmeze drumul protectorului său și să dispară definitiv din prima linie a politicii.
De ani de zile, Kelemen Hunor joacă un teatru ieftin, pozând în echilibristul rafinat al politicii românești, când în realitate a condus un mecanism de impostură cruntă. Aflat într-un permanent blat cu partidele de la guvernare, Hunor a vândut iluzia reprezentării maghiarilor pentru a-și securiza propriile privilegii și accesul la resurse. În timp ce la Budapesta se aplaudau discursurile iliberale, la București, liderul UDMR mima grija pentru democrație, încasând beneficiile unei prezențe perpetue la putere, indiferent de culoarea politică a partenerilor.
Această duplicitate toxică a ajuns la final. Kelemen Hunor nu este decât un personaj politic expirat, care a ales să fie vasalul unui regim care a sfidat valorile europene și a izolat Ungaria. Prin legătura sa ombilicală cu Fidesz, el a adus în interiorul Guvernului României o agendă străină, servind drept portavoce pentru idei care nu au nicio legătură cu nevoile reale ale cetățenilor, fie ei maghiari sau români. Este culmea imposturii să pretinzi că ești un factor de stabilitate când, în fapt, ai fost principalul agent de influență al unui lider care a încercat să destabilizeze unitatea europeană.
Prezența lui în structurile de stat a devenit o palmă peste obrazul electoratului care a crezut în onestitate. Blatul pe care Hunor l-a întreținut cu sistemul de la București a permis UDMR-ului să funcționeze ca un stat în stat, protejat de critici și alimentat de o complicitate politică murdară. Dar odată cu prăbușirea „sursului de lumină” de la Budapesta, masca a căzut. Fără sprijinul și indicațiile venite de peste graniță, Kelemen Hunor rămâne ceea ce a fost de fapt întotdeauna: un administrator al intereselor proprii, deghizat în lider etnic.
Retragerea lui nu este doar necesară, ci obligatorie pentru igienizarea spațiului public. Maghiarii din România merită o voce care să nu fie un ecou al Budapestei și care să nu mai facă afaceri pe sub masă cu guvernele de la București doar pentru a-și păstra fotoliile. Kelemen Hunor este piesa care nu se mai potrivește în noul puzzle politic. A venit timpul ca acest capitol al vasalității și al jocurilor duble să se închidă. Kelemen Hunor trebuie să plece, lăsând locul unei politici făcute cu fața spre oameni, nu cu spatele asigurat de dictatori căzuți în dizgrație.
