O schemă financiară halucinantă pune Transelectrica, operatorul național de transport al energiei electrice, într-o lumină extrem de controversată. Compania ar fi reușit să încaseze suma uriașă de 46 de milioane de euro direct de la statul român, fără a depune vreun efort productiv sau a finaliza investiții concrete. În centrul acestui scandal se află mecanismele de compensare și reglementare care par să favorizeze profiturile „de hârtie” ale companiilor strategice, în timp ce consumatorii suportă povara facturilor.
Mecanismul profitului „din nimic”: Între reglementări și noroc bugetar
Suma de 46 de milioane de euro nu provine din vreo inovație tehnologică sau din extinderea rețelei, ci dintr-o conjunctură de reglementare care ridică mari semne de întrebare:
- Tarifele de transport: Analizele indică faptul că Transelectrica a beneficiat de ajustări tarifare menite să acopere costuri care, în realitate, nu s-au mai materializat la nivelul estimat. Astfel, diferența dintre tarifele colectate de la cetățeni și cheltuielile efective de sistem s-a transformat într-un profit net „cadou”.
- Investiții doar pe hârtie: O mare parte din fondurile care ar fi trebuit direcționate către modernizarea liniilor de înaltă tensiune ar fi rămas în conturile companiei sub formă de excedent. Statul, prin Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), pare să fi permis acest decalaj care penalizează eficiența.
- Dividende pentru stat, costuri pentru popor: Profitul astfel generat ajunge ulterior sub formă de dividende la bugetul de stat, însă această „inginerie” înseamnă, în fapt, o taxare mascată a consumatorului final, care plătește un serviciu de transport supraevaluat.
Managementul Transelectrica sub lupă
Acest tun financiar de 46 de milioane de euro scoate la iveală vulnerabilitățile unei companii strategice unde numirile politice par să primeze în fața performanței tehnice:
- Lipsa de viziune: În timp ce rețeaua națională are nevoie disperată de investiții pentru a integra energia verde, conducerea se mulțumește cu profituri contabile care nu reflectă realitatea din teren.
- Responsabilitatea ANRE: Cum este posibil ca o companie reglementată să acumuleze astfel de sume fără ca tarifele să fie ajustate imediat în beneficiul cetățeanului? Cazul Transelectrica arată o complicitate instituțională sau o incompetență gravă în monitorizarea costurilor reale.
Concluzii: Un model de business toxic pe spatele contribuabilului
Cazul celor 46 de milioane de euro câștigate „fără să facă nimic” reprezintă o palmă pe obrazul economiei românești. În 2026, într-un context în care prețul energiei este un subiect de siguranță națională, Transelectrica demonstrează că se poate face profit din simpla inerție administrativă.
Dacă autoritățile nu vor interveni pentru a corecta aceste anomalii, operatorul național va rămâne o „pușculiță” politică, iar modernizarea sistemului energetic va rămâne, ca și până acum, doar un proiect frumos în rapoartele de activitate.
