Șefia DIICOT, predată familiei unui baron PSD. Procurorul propus are soția și socrul condamnați pentru fraudă cu fonduri europene!

Dacă mai exista vreo iluzie că justiția din România este independentă, propunerea pentru funcția de șef adjunct al DIICOT – instituția supremă care ar trebui să lupte împotriva crimei organizate – vine să o spulbere definitiv. Sfidarea la adresa statului de drept atinge cote halucinante: pe masa numirilor la vârf se află un procuror a cărui familie este definiția de dicționar a „grupului infracțional organizat” și a feudalismului politic.

Să propui la șefia antimafiei un om a cărui soție și al cărui socru sunt condamnați penal pentru fraudarea banilor europeni, în timp ce soacra este primar PSD de 18 ani și latifundiar cu 3.000 de hectare, nu este o eroare de resurse umane. Este o demonstrație de forță a sistemului, un mesaj clar că „băieții deștepți” și-au pus oficial omul la butoanele justiției.

Moșia de 3.000 de hectare: Soacra PSD, un „jupân” veritabil

În spatele procurorului propus pentru a apăra legea stă o mașinărie politică și financiară uriașă, condusă chiar de soacra sa:

• Domnia de două decenii: Femeia este primar PSD de 18 ani, o perioadă suficientă pentru a transforma o comună într-o feudă personală, unde legea se face la ușa primăriei.
• Imperiul funciar: Cele 3.000 de hectare de pământ controlate de familie reprezintă o avere colosală. În România profundă, cine controlează pământul, controlează subvențiile APIA, destinele țăranilor și, evident, voturile. Este profilul clasic al baronului local care acum, iată, își extinde influența până la cel mai înalt nivel al parchetelor din București.

„Afacerea” familiei: Fraude cu bani europeni sub ochii justiției

Cea mai gravă problemă nu este doar averea soacrei, ci cazierul familiei restrânse a viitorului șef DIICOT:

1. Condamnările: Soția și socrul procurorului au fost condamnați pentru fraude cu fonduri europene. Adică fix infracțiunile grave de criminalitate economico-financiară pe care structurile de parchet ar trebui să le stârpească.
2. Conflictul moral absolut: Cum poate un procuror de rang înalt să coordoneze anchete complexe împotriva rețelelor de fraudare a banului public, când el doarme în pat cu o persoană condamnată exact pentru asta? Ce autoritate morală și profesională mai are el în fața subalternilor săi, pe care îi va pune să ancheteze fapte similare cu cele comise de propria familie?
3. Omerta: Într-o țară normală, un asemenea bagaj familial ar fi dus la excluderea imediată din orice cursă pentru funcții de conducere în magistratură, din cauza vulnerabilităților evidente. În România, este considerat, se pare, un „avantaj competitiv”.

Cine semnează acest pact cu diavolul?

Această nominalizare nu s-a făcut în vid. Ea a trecut prin filtrele Ministerului Justiției și prin acordul tacit al structurilor politice (PSD-PNL). Este dovada supremă a capturării statului. Când politicul propune la vârful DIICOT un om vulnerabil, înrudit cu infractori dovediți și cu baroni locali, scopul nu este prinderea infractorilor, ci protejarea lor. Sistemul are nevoie de oameni șantajabili la butoane, care să închidă dosarele sensibile ale „familiei” extinse de partid.

Concluzii: DIICOT, de la spaima mafiei, la scutul ei

Numirea acestui procuror ca șef adjunct la DIICOT reprezintă capitularea oficială a statului român în fața corupției transpartinice. Este un scuipat pe fața fiecărui cetățean cinstit și a fiecărui magistrat care încă încearcă să își facă meseria cu onoare.

Când pui lupul paznic la oi, nu te poți plânge că dispare turma. Cu o astfel de conducere, DIICOT nu va mai fi spaima baronilor și a fraudatorilor de fonduri europene, ci garanția lor supremă de impunitate.