DICTATURA PRIMARILOR DE COMUNĂ: Cum blochează PSD și PNL reforma administrativă cerută de 60% dintre români pentru a-și salva mașinăria de vot

Aproape 60% dintre români solicită o reformă administrativ-teritorială radicală, însă dorința de modernizare a societății se lovește de un zid de beton armat la București. Coaliția PSD-PNL face tot posibilul pentru a amâna sau chiar îngropa definitiv orice tăiere a aparatului bugetar local. Motivul este pe cât de cinic, pe atât de simplu: supraviețuirea lor politică depinde de primăriile de comună cu 500 – 1.000 de locuitori. Aceste instituții, adesea falimentare, nu mai prestează servicii publice de calitate, ci funcționează exclusiv ca filiale de partid, menținând România captivă într-un cerc vicios al sărăciei și subdezvoltării.

În spatele refuzului de a comasa localitățile se ascunde o realitate brutală a politicii românești: statul nu dorește să își piardă agenții electorali din teritoriu.

Feudalismul administrativ: Primarul, „dumnezeul” satului românesc

În mii de localități rurale, administrația publică a fost privatizată de facto de edili, transformând cetățenii într-o masă de manevră electorală:

• Mita și șantajul ca politici de stat: Ajutoarele sociale, lemnele de foc pentru iarnă sau eliberarea unor banale adeverințe sunt folosite frecvent ca instrumente de șantaj. Votul nu mai este un drept democratic, ci o monedă de schimb pentru supraviețuirea de zi cu zi a unei populații vulnerabile și lipsite de alternative.
• Primăria, agenție de plasare pentru rude: Instituția care ar trebui să scrie proiecte și să atragă fonduri europene este redusă la un simplu aparat de propagandă și un refugiu pentru angajarea familiilor și a apropiaților. Bugetul local abia dacă acoperă aceste salarii, bugetul de investiții fiind, de cele mai multe ori, zero.
• Electoratul captiv: Fără oportunități economice, singurul angajator și decident real din zonă rămâne primarul. Această dependență totală asigură controlul absolut asupra comunității și livrează procente uriașe, la comandă, la alegerile parlamentare și prezidențiale.

Scutul politic al coaliției: Sărăcia care aduce voturi

Liderii de la Centru știu perfect că desființarea acestor primării prin comasare ar însemna tăierea „oxigenului” electoral. Acești primari-vătafi sunt generalii din teritoriu care mobilizează masele și asigură liniștea la urne. Orice tăiere a aparatului administrativ ar declanșa o revoltă internă în partidele tradiționale.

Prin urmare, PSD și PNL preferă să sacrifice viitorul economic al țării doar pentru a-și păstra intactă armata de activiști plătiți din bani publici. O populație independentă financiar și educată este greu de controlat; o populație dependentă de semnătura primarului este garanția succesului electoral.

Condamnați la depopulare și subdezvoltare

Refuzul de a implementa o reformă teritorială rapidă și profundă are un preț devastator pe termen lung. Menținerea în viață a mii de primării inutile drenează bugetul național de miliarde de lei și blochează dezvoltarea unor strategii integrate de infrastructură.

Rezultatul este vizibil cu ochiul liber: satele României sunt lăsate să se depopuleze, tinerii fug de sărăcie și de lipsa perspectivelor, iar zone întregi devin deșerturi economice. Dacă nu se reușește spargerea acestei rețele de influență locală, România este condamnată să rămână o țară cu două viteze, ținută ostatică de un sistem politic care, paradoxal, se hrănește din însăși subdezvoltarea pe care o patronează.