SIDEX GALAȚI, SCOS LA TARABĂ CA O RABLĂ: 700 de milioane de euro pentru mândria oțelului românesc? Statul stă și se uită cum moare industria

E oficial: „perla” industriei siderurgice românești, fostul Sidex Galați, a ajuns obiect de negoț pe taraba internațională. Grupul Liberty Steel, condus de controversatul Sanjeev Gupta, vrea să scape de combinat pentru suma de 700 de milioane de euro. În timp ce la București miniștrii se bat cu pumnul în piept despre „reindustrializare”, inima Galațiului este vândută la preț de dumping pentru a acoperi găurile negre din imperiul financiar al unor miliardari străini.

Nu e doar o tranzacție, e sfârșitul unei ere și, cel mai probabil, o condamnare la moarte pentru mii de familii care încă mai trăiesc de pe urma „mastodontului” de la Dunăre.

Jaf sau salvare? De ce ne vindem viitorul pe mărunțiș

Să fim serioși, 700 de milioane de euro pentru un combinat de talia Galațiului e mărunțiș în lumea mare a afacerilor cu oțel. E prețul disperării unui patron care a luat tot ce se putea și acum ne lasă cu buza umflată:

• Miliardarul Gupta și-a făcut jocurile: Liberty Steel a preluat combinatul cu promisiuni de „oțel verde” și investiții de miliarde. Rezultatul? Furnale oprite, datorii peste tot și acum o fugă rușinoasă. Statul român a fost doar un spectator prost care a crezut în gogoșile livrate la privatizare.
• Cumpărători-fantomă și teama de fier vechi: Cine scoate azi 700 de milioane de euro? Există riscul imens ca noul proprietar să nu vrea să producă nimic, ci doar să „taie” și să vândă la bucată ce a mai rămas. Galațiul riscă să devină cel mai mare cimitir de fier vechi al Europei, în timp ce oficialii noștri ridică din umeri.
• Mii de oameni, lăsați în voia sorții: Pentru mii de oțelari, această vânzare miroase a șomaj. Dacă noul stăpân vine cu planuri de „restructurare”, jumătate de oraș va intra în colaps social. Dar cui îi pasă de oameni când miza sunt conturile din paradisuri fiscale?

Industria României, vândută la bucată sub nasul Guvernului

Cazul Sidex este oglinda perfectă a modului în care am fost tratați în ultimii 30 de ani: am avut totul și am rămas cu nimic. În loc ca statul să intervină, să ceară garanții sau chiar să naționalizeze strategic o unitate de care depinde securitatea construcțiilor din România, noi lăsăm „piața liberă” să ne demoleze viitorul.

Vânzarea Sidex pe 700 de milioane este o palmă dată muncii a generații întregi de gălățeni. Dacă pierdem și Galațiul, ne mai rămâne doar să importăm și ultimul cui din Turcia sau China. E timpul să ne trezim: ori salvăm industria, ori ne pregătim să stingem lumina definitiv peste orașele care odinioară țineau economia României în spate.