
Dacă mai exista vreo iluzie că justiția din România este independentă, propunerea pentru funcția de șef adjunct al DIICOT – instituția supremă care ar trebui să lupte împotriva crimei organizate – vine să o spulbere definitiv. Sfidarea la adresa statului de drept atinge cote halucinante: pe masa numirilor la vârf se află un procuror a cărui familie este definiția de dicționar a „grupului infracțional organizat” și a feudalismului politic.
Să propui la șefia antimafiei un om a cărui soție și al cărui socru sunt condamnați penal pentru fraudarea banilor europeni, în timp ce soacra este primar PSD de 18 ani și latifundiar cu 3.000 de hectare, nu este o eroare de resurse umane. Este o demonstrație de forță a sistemului, un mesaj clar că „băieții deștepți” și-au pus oficial omul la butoanele justiției.
În spatele procurorului propus pentru a apăra legea stă o mașinărie politică și financiară uriașă, condusă chiar de soacra sa:
Cea mai gravă problemă nu este doar averea soacrei, ci cazierul familiei restrânse a viitorului șef DIICOT:
Această nominalizare nu s-a făcut în vid. Ea a trecut prin filtrele Ministerului Justiției și prin acordul tacit al structurilor politice (PSD-PNL). Este dovada supremă a capturării statului. Când politicul propune la vârful DIICOT un om vulnerabil, înrudit cu infractori dovediți și cu baroni locali, scopul nu este prinderea infractorilor, ci protejarea lor. Sistemul are nevoie de oameni șantajabili la butoane, care să închidă dosarele sensibile ale „familiei” extinse de partid.
Numirea acestui procuror ca șef adjunct la DIICOT reprezintă capitularea oficială a statului român în fața corupției transpartinice. Este un scuipat pe fața fiecărui cetățean cinstit și a fiecărui magistrat care încă încearcă să își facă meseria cu onoare.
Când pui lupul paznic la oi, nu te poți plânge că dispare turma. Cu o astfel de conducere, DIICOT nu va mai fi spaima baronilor și a fraudatorilor de fonduri europene, ci garanția lor supremă de impunitate.